Dialog neimaginar Andrei Pleşu - Crin Antonescu

Crin Antonescu: Am pus rămăşag cu mine şi onoarea mea, ori tu, ori eu!

Andrei Pleşu : Eu as defila prin tot Parlamentul Romaniei, printre toti guvernantii Romaniei, cu intrebarea “Ce stii sa faci?”. Si as incepe in primul rand cu tine, domnule Crin Antonescu: “Batrane, ce stii sa faci?” Arata-mi si mie o dexteritate. Stii sa faci un scaun? Stii sa scrii un text de istoric, cum zici ca esti? Arata-mi ceva. Arata-mi ca poti si altceva in afara de clampaneala. Uita-te la CV-ul lui Mitterrand, al lui de Gaulle, al lui Helmut Kohl. Sunt oameni care au crescut intr-o anumita calificare umana si profesionala. Nu se poate sa te trezesti peste noapte conducand un stat si spunand “Ich bin ein Berliner”.

 
Crin Antonescu: Votaţi de mână cu Dumnezeu!

Andrei Pleşu : Eu nu sunt dispus sa-mi introduc pe agenda ceva care mi s-a impus prin manevre pe care le socotesc discutabile.

Criza la români: 21 de milioane de euro vs. 0,8 milioane de euro

Executivul a decis să aloce din Fondul de rezervă bugetară aproximativ 95 de milioane de lei (aproximativ 21 de milioane de euro) pentru desfăşurarea referendumului. "Ministrul delegat pentru Administratie Publica, Victor Paul Dobre, a confirmat ca Guvernul va cheltui o suma estimata la acest moment de 95 milioane lei pentru organizarea referendumului de demitere a presedintelui Traian Basescu." (vezi aici şi aici). Suma este certă.

În acelaşi timp, jurnaliştii antenişti se oripilează pentru o eventuală investiţie de 1 milion de euro în reamenajarea şi remobilarea unei vile a RAPPS. Investiţia de 1 milion de euro este o nouă minciună a lui Ponta, căci un comunicat transmis de către RAPPS către Mediafax arată că această investiţie în perioada 2008-2011 a fost de vreo 0,8 milioane de euro.

Dincolo de valoarea sumei investită într-o vilă de protocol al cărei presupus beneficiar ar fi Traian Băsescu, rămân două întrebări:

1.  Suma de 21 de milioane de euro este mai mare decît cea de 0,8 milioane de euro? 
2. Este justificată investiţia în organizarea unu referendum al cărui unic scop este scăparea cu orice mijloace de Traian Băsescu?

MANEA. Ion Manea - primar PNL de Orşova

Cum poate o persoană dovedită ca şi colaborator al securităţii să fie primar? Primar PNL, partid care a exclus-o în urmă cu cîţiva ani pe doamna Mona Muscă, deşi informaţiile furnizate de către ea nu intrau în categoria acelora care ar fi pus în pericol viaţa, sănătatea sau încălcarea unor drepturi ale persoanelor.

Am citit sentinţa din 2008 şi reţin din ea doar două pasaje:

"Pârâtul avea cunoştinţă de gravitatea faptelor sale precum şi de consecinţele pe care le puteau suporta persoanele denunţate prin informaţiile oferite Securităţii."

"În speţa de faţă, informaţiile furnizate intră în categoria acelora care ar fi pus în pericol viaţa, sănătatea sau încălcarea unor drepturi ale persoanelor vizate."

 Cinic, nu?

Asta după ce am avut surpriza neplăcută de a-l vedea pe Marius Oprea la unul dintre posturile tv ale colaboratorului Voiculescu. Mai mult chiar, cartea lui Marius Oprea despre Băsescu este publicată şi vîndută de unul dintre trusturile media ale aceluiaşi Voiculescu.

AGERPRES şi plagiatul lui Ponta

Pentru cei care nu ştiu, Agerpres este "instituție publică autonomă de interes național, independentă din punct de vedere editorial, aflată sub controlul Parlamentului". Uneori, controlul parlamentar se pare că influenţează delicat şi independenţa editorială.

În ziua de 20 iulie 2012, la aflarea verdictului dat de către Comisia de etică a Universităţii Bucureşti, aproape toată presa a preluat ştirea fără dubii, sub un titlu clar: "Ponta a plagiat!". Lipsa de echivoc a fost susţinută de însuşi preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc.

Cei de la Agerpres au preluat ştirea astfel: "Comisia de etică a UB: Există dubii privind actul de coordonare ştiinţifică în teza de doctorat a lui Ponta". Asta da "imparţialitate"!.

Despre "independenţa" Agerpres demonstrată în ultimele săptămîni aici şi aici

Cum au înţeles alte agenţii de presă să prezinte ştirea despre plagiatul lui Ponta:

Mica publicitate

Caut ţară. Ofer recompensă. Nu sunt pretenţioasă, vreau o ţară cu o singură dictatură, nu cu două.

Controversatul art.10 din Legea referendumului

Mihai Goţiu a inventariat într-un mod profesionist evoluţia legislativă a formulării art.10 din Legea referendumului. Am făcut şi eu ieri acest demers şi mi-a luat cîteva ore să înţeleg modificarea modificărilor. Din păcate, cred că legile la noi sunt făcute tocmai pentru a te/ne încurca şi, în anevoiosul demers al înţelegerii, să renunţi a mai pricepe spiritul şi litera legii. Legea de adoptare cu modificări a OUG de modificare a OUG care modifică Legea de modificare a OUG şi aşa mai departe ...

Îmi permit a completa postarea lui Mihai Goţiu cu menţiunea că în anul 2007, judecătorul GÁBOR KOZSOKÁR, în opinia sa concurentă afirma “Includerea în textul art.10 a sintagmei „prin derogarea de la art.5 alin.(2)”, inutilă şi fără nici un efect juridic, nu face ca textul respectiv să fie contrar vreunei prevederi constituţionale. Posibilitatea demiterii Preşedintelui României prin votul majorităţii cetăţenilor participanţi la referendum, indiferent cât de infimă ar fi această participare, ar însemna o gravă nesocotire a voinţei cetăţenilor prin al căror vot a fost ales preşedintele”.

În plus, cred că demiterea preşedintelui în condiţii mai defavorabile decât demiterea unui primar (referendumul local este valid dacă participarea la vot este de jumătate plus unu din numărul celor înscrişi în listele electorale) este DISCRIMINATORIE.

Minciunile ctrl V. Ponta

Deciziile date de Curtea Constituţională ieri, 9 iulie 2012 NU au spus că schimbările din Parlament sînt constituţionale. Nici măcar nu a existat o dezbatere a judecătorilor pe acest aspect, deoarece sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Vasile Blaga, precum şi de un număr de 28 de senatori aparţinînd PDL referitoare la neconstituţionalitatea Hotărîrii Senatului nr.24 din 3 iulie 2012 privind revocarea lui Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatul a fost respinsă, ca INADMISIBILĂ. Repet, ca inadmisibilă, nu ca fiind constituţională!!

Acelaşi raţionament este valabil şi pentru sesizarea Robertei Anastase şi cea a lui Traian Băsescu.

Deci Ponta se pregăteşte să meargă la Bruxelles şi Berlin cu minciuni.

Şi nu poate spune că nu ştie ce înseamnă din punct de vedere juridic cuvîntul "INADMISIBILITATE".

Mai mult, ştie că sezizările de neconstituţionalitate formulate vor deveni admisibile după publicarea Deciziei CCR referitoare la neconstituţionalitatea OUG care îi restrîngea drepturile în ceea ce priveşte controlul de constituţionalitate al hotărîrilor Parlamentului. Şi refuză publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial!

Deczia CCR cu privire la Blaga nu se referă la neconstituţionalitate, ci la inadmisibilitate!

La data/ora la care Curtea Constituţională a fost investită să se pronunţe cu privire la sesizarea formulată de Blaga, NU putea decide referitor la hotărîrile date de către Parlament, deoarece atribuţiile sale au fost limitate în această privinţă printr-o OUG.

Dar, această OUG a fost supusă controlului constituţional şi a fost declarată neconstituţională. Sper că guvernul Ponta nu va evita publicarea Deciziei CCR în Monitorul Oficial, aşa cum a făcut cu Decizia referitoare la participarea preşedintelui României la Consilul European, decizie a cărei publicare este tergiversată, deşi Monitorul Oficial lucrează în ultimele săptămîni pînă tîrziu în noapte. După publicare, această decizie de neconstituţionalitate a OUG care restrînge atribuțiile Curții îşi va produce efectele şi, pe cale de consecinţă o nouă solicitare a lui Blaga va putea fi luată în discuţie.

Astfel, bucuria de astăzi a fost în pripă.
Aştept publicarea în Monitorul Oficial. Poate am dreptate :)))

Abrogarea legii referendumului - din păcate, posibilă

Ceea ce mă întristează astăzi, dar nu mă miră este faptul că poporu' (ăia mulţi adică) nu ar protesta dacă parlamentarii ar vota mîine o lege de abrogare a legii referedumului. Sau dacă, în grabă/urgenţă guvernul "ar da" o OUG ... Căci dacă ceva poate fi modificat în parte, poate fi modificat şi în tot.

Lipsa protestului nu ar fi din cauza prostiei sau ignoranţei. Nu, poporu' nu e prost. Înţelege că scopul guvernanţilor este unul generos: acela de a nu-l mai chinui să meargă la vot. Şi, în plus, un referendum în minus ar mai aduce şi ceva bani la buget :).

Urgenţa democratizării Institutului Cultural Român

De alaltăieri, de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 îmi repet obsedant o întrebare la care nu reuşesc să aflu răspunsul: care este "urgenţa" recentelor măsuri luate în domeniul cultural? Altfel spus, unde este urgenţa în ceea ce priveşte reorganizarea Institutului Cultural Roman (i ce re) şi trecerea institutului de sub autoritatea Preşedintelui României, indiferent care ar fi numele acestuia, sub control parlamentar, mai precis, sub autoritatea Senatului. 

De ce era urgent ca Presedintele României să nu mai fie preşedinte de onoare al ICR, aşa cum era prevăzut print-o lege din 2003 ? Pentru că astăzi pe preşedinte îl cheamă Băsescu? Pentru că vrem să-i diminuam lui Băsescu atribuţiile şi, neputând face asta printr-o modificare în regim de urgenţă a Constituţiei, apelăm la ordonanţe guvernamentale şi decizii parlamentare urgente, dar fără valoare juridică? Sau poate pentru că, în urmă cu ceva vreme, a fost promovat un ponei roz de către un institut al cărui preşedinte de onoare era Traian Băsescu?

Oare viitorul preşedinte, indiferent dacă acesta va fi Crin Antonescu sau altcineva va fi mulţumit de această decizie sau va ruga viitorul premier să ia de urgentă o nouă decizie prin care, tot în numele unei urgente transparenţe şi democratizări să-i redea autoritatea pierdută de către inamicul Băsescu? 

În căutarea răspunsurilor la cele de mai sus, am găsit un răspuns, exprimat retoric sub forma unei întrebări: "Politicienii  aflaţi astăzi la putere nu ştiu că Traian Băsescu nu este o instituţie?"

Constituţie "conjuncturală"

Avem o constituţie făcută în context şi interpretată în context. Interpretările constituţionale se fac într-un anumit sens de către majoritatea sau minoritatea aflată la putere. Opoziţia, fie aceasta minoritară sau majoritară, interpretează pe dos, căci interesele ei sunt în contradicţie cu cele ale puterii, iar interesele naţionale nu contează decît cel mult ca element în jurul căruia se poate construi, din patru în patru ani, un mesaj electoral.

Dacă e Ion Iliescu preşedinte, constituţia defineşte România ca o republică semiprezidenţială.

Dacă este Traian Basescu preşedinte, constituţia făcută în perioada iliesciană este contestată de foştii beneficiari, ajunşi din nou la putere. România este pentru urmaşii lui Iliescu o republică "semiparlementară". Pentru că "semiparlamentar" este mai uşor de deviat înspre "parlamentar", chiar dacă litera şi spiritul constituţiei nu îngăduie aceasta.

Şi dacă traducem în engleză "republică semiprezidenţială" în "parlamentary republic", ne este mai uşor să explicăm de ce preşedintele României nu ar trebui să participe la întâlnirile Consiliului European, alături de şefii guvernelor unor republici parlamentare şi de preşedintele unei republici franceze semiprezidenţiale :).

Sunt convinsă că o republică parlamentară este mai adecvată vremurilor, mai eficientă. Dar pentru acest lucru, un prim pas este acela de schimbare a constituţiei şi nu acela de trimitere a primului ministru la reuniunile Consiliului European prin votul unui parlament în care, conjunctural, USL are astăzi majoritatea.