Mesaj pentru prietenii mei virtuali

Nu-ţi mai cumpăra obiecte! Rezistă tentaţiei consumeriste şi nu mai plăti pentru obiecte care nu îţi sunt de folos! Nu mai aduna obiecte în jurul tău! Pe termen lung ele, obiectele, îţi vor aglomera spaţiul vital, îţi vor umple dulapurile şi vor crea uneori dependenţă, iar alteori plictiseală.

Nu mai arunca banii pe obiecte inutile, copleşit fiind de impresia că acestea îţi vor impresiona prietenii sau, mai rău, duşmanii. Mai bine cumpără-ţi experienţe, momente plăcute alături de cei dragi. Du-te la munte, schiază, patinează, escaladează. Du-te la mare, înoată, construieşte castele din nisip, pescuieşte, admiră răsăritul şi apusul. Vizitează locuri noi, plimbă-te, admiră, oferă-ţi momente de încîntare vizuală. Vizitează muzee, expoziţii şi nu supermarket-uri. Fă turism sportiv sau cultural şi nu shopping. Investeşte în dezvoltarea ta fizică, psihică, socială şi spirituală. Bucură-te de abilităţile si creativitatea ta, participînd la cursuri de modelaj, de pictură sau de dans.

Banii sunt un mijloc. Au spus-o mulţi alţii, înaintea mea. Ceea ce spun eu acum este că banii pot mijloci fericirea de a fi, de a trăi şi nu bucuria de a poseda. În loc să te plictiseşti de obiecte, cumpără-ţi experienţe nemuritoare. În loc să te lauzi cu ultimul televizor sau telefon achiziţionat, împărtăşeşte-ţi fericirea trăită în ultima excursie.

Fii consumator de fericire! 

Andrei Pleşu despre Crin Antonescu

Cred că o imagine mai bună nu pot a o face :)

"Crin Antonescu e foarte des prezent în diferite emisiuni de televiziune. Nu eu mă duc peste el, ci el vine peste mine. În plus, vrea să-mi fie preşedinte. Nu e normal să mă obsedeze viitorul meu politic? Cum să nu mă obsedeze, pe mine ca şi pe toţi ceilalţi cetăţeni ai ţării, fie ei uselişti sau opozanţi, figura unui politician supra-abundent, limbut, cînd fioros, vajnic, în luptă nemiloasă cu mapamondul, cînd scuturat de inexplicabile accese de  veselie, curmate, neliniştitor, de reveniri bruşte la masca sobrietăţii. Insul e, în felul lui, remarcabil. Dispune de o dinamică amplă, pendulînd ameţitor între spasmodic şi somnolent, între surîsuri benevolente, momente de absenţă, şi încruntături vitejeşti. E drăgălaş cu Gigi Becali şi crunt cu Chiliman, sau cu Tăriceanu. E (a fost) necruţător cu Mona Muscă, dar e plin de tandre nuanţe cînd e vorba de Dan Voiculescu. Ca să nu mai spunem că, dacă e vorba de obsesii, e campion. Aproape că nu are decît obsesii! Nu idei, nu proiecte articulate, nu viziune coerentă şi consistentă, ci obsesii. De fapt o obsesie, una singură: Cotroceni. În plus, presimt ceva misterios în alcătuirea sa politică. Căci altfel cum l-ar socoti mai toţi liberalii drept un adevărat ”far”, un conducător indispensabil, o adevărată ”pleaşcă” în descendenţa, atît de exigentă, a Brătienilor?"

Articolul integral în Adevărul