Antete vs. anteturi

Conform DOOM 2, sunt acceptate forme alternative de plural (–e/–uri) pentru
substantivul antet ... astfel, e corect şi pluralul anteturi. Pe cînd se va conforma Academia/academia şi în legătură cu "succesurile"?

Paciurea – promovat de englezi, dar uitat de români

În anul 2008, Institutul Henry Moore din Leeds a selectat pentru expoziţia “Against Nature – The hydrid forms of modern sculpture” una dintre himerele lui Dimitrie Paciurea, alături de lucrări ale unor faimoşi sculptori cum ar fi Julio Gonzalez, Jean Arp, Jacob Epstein, Max Ernst, Hans Bellmer sau Louise Bourgeois. La acea vreme, această ştire m-a bucurat, considerînd că englezii au restaurat post-mortem imaginea unui mare sculptor român despre care cred, fără exagerare, că poate fi comparat cu Constantin Brâncuşi.

În anul 2010, constat cu nestăvilită mîhnire că Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, instituţie publică de cultură aflată în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti îi anulează lui Paciurea paternitatea asupra uneia dintre cele mai cunoscute sculpturi ale sale: Gigantul.

“Gigantul” lui Paciurea este una dintre lucrările unui grup sculptural cunoscut sub denumirea de “Peştera” sau “Grota fermecată”, ansamblu aflat odinioară (înainte de ridicarea mausoleului) în Parcul Carol din Bucureşti. Iniţial, gigantul paciurian era aşezat la intrarea într-o grotă, alături de fratele său, “Gigantul” lui Fritz Storck şi păzea împreună cu acesta trupul nud al unei tinere femei adormite, rîvnite cîndva de amîndoi. Printr-un gest demolator, cei doi uriaşi străjeri au fost despărţiţi, plasaţi la dreapta şi la stînga unei alei din Parcul Carol, puşi să privească în gol. Femeia, operă a sculptorului Filip Marin, a fost aruncată în iarba altui parc, pentru a i se acoperi interzisa nuditate. În locul grotei a fost ridicat un mausoleu. Gestul Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic de a reconstitui ansamblul sculptural din Parcul Carol este unul lăudabil. Dar dacă această reconstrucţie se face prin “demolarea” unuia dintre giganţi, gestul devine unul blasfemiator, jignitor. Atît timp cît unul dintre giganţi este realizat de către Paciurea, cum altfel ar trebui să interpretez textul de pe site-ul acestei instituţii publice referitor la “Gigantul 1 şi Gigantul 2, realizate de Frederic (n.a. Fritz) Storck în 1906”. Mă întreb cinic dacă acest text este rezultatul incompetenţei sau este un gest ascuns de a-l ridica pe unul dintre fraţii Storck, artist de altfel remarcabil, la nivelul geniului lui Paciurea?

Pentru funcţionarii platiţi din taxele şi impozitele mele, dar şi pentru toţi ceilalţi care nu fac diferenţa între cei doi giganţi, cel al lui Paciurea şi cel al lui Stork găsesc că cea mai potrivită descriere este cea făcută de un alt mare sculptor, Oscar Han:"Gigantul în piatră al lui Paciurea, înmărmurit în faţa frumoasei din peşteră, într-o încordare supraomenească, desfăşoară toată splendoarea plastică a corpului uman. Celalalt, indiferent, în poză de model, inanimat, reaminteşte fotografic figura lui Matei Chrilov, fost model la Belle Arte ".

Este drept că sursa indicată pe site-ul Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic este ziare.com, dar acest lucru nu poate fi o scuză atât timp cît jurnaliştii de la ziare.com au aflat despre refacerea “Grotei” de la funcţionarii din administraţie şi, mai mult, informaţia a fost publicată pe site-ul propriu al instituţiei la secţiunea „ştiri/noutăţi – refacere opere de artă”. De altfel, infomaţia a apărut pe Internet în mult mai multe pagini, cu multe alte “surse”, principala sursă indicată fiind realitatea.net. Dar pe mine nu mă interesează sursa invocată, nu mă indignează incompetenţa cunoscută a realizatorilor de ştiri. Ceea ce îmi stârneşte porniri agresive este indiferenţa, incompetenţa şi/sau neglijenţa funcţionarilor plătiţi de la bugetul local, funcţionari cărora nu le pasă de “imaginea Capitalei României”, imagine pe care susţin că o promoveză. Pentru că, tot de pe site-ul acestei instituţii aflu că misiunea ei este de a “promova imaginea Capitalei României de oraş al turismului cultural” şi că desfăşoară în acest sens “multiple activităţi legate de cercetarea, asistenţa de specialitate, popularizarea obiectivelor turistice care dau personalitate Bucureştilor”. Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, prin incompetenţii săi funcţionari, în loc de a “pune în valoare monumentele de for public ale Capitalei” a ales să pună în umbră numele unui maestru, iar în loc de a “asigura sporirea zestrei de monumente de for public a Metropolei”, a considerat oportun să asigure sărăcirea zestrei culturale prin scoaterea din patrimoniu a “Gigantului” semnat de Dimitrie Paciurea.