Îi mulţumesc lui pentru că mi-a adus liniştea în adolescenţa şi m-a ajutat să-mi "arunc în râu sufletul de copil" şi să aştept cu speranţă "tragicul de pescar milos" să mi-l aducă în braţe "tocmai acum".
Îi mulţumesc tot lui pentru că m-a învăţat să comunic altfel, să îmi transform braţul stâng în "ramură cu frunze" şi să privesc apoi minunea prin care copacul de lângă mine a murit puţin şi una din ramuri i s-a făcut "braţ cu degete".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu