Referendum pentru exploatarea aurului de la Roşia Montană

În data de 9 decembrie are loc un referendum aşa-zis "local", în 35 de localităţi din judeţul Alba, aşa-zis "direct interesate": Abrud, Albac, Almaşu Mare, Arieşeni, Avram Iancu, Baia de Arieş, Bistra, Bucium, Ceru Băcăinţi, Ciuruleasa, Cîmpeni, Cricău, Galda de Jos, Gârda de Sus, Horea, Ighiu, Întregalde, Livezile, Lupşa, Meteş, Mogoş, Ocoliş, Poiana Vadului, Ponor, Poşaga, Râmetea, Râmeţ, Roşia Montană, Sălciua, Scărişoara, Sohodol, Stremţ, Vadu Moţilor, Vidra şi Zlatna. 

Conform Hotărârii Consiliului judeţean Alba nr.183 din 16 noiembrie 2012, "obiectul referendumului îl reprezintă consultarea cetăţenilor cu drept de vot şi cu domiciliul în unităţile administrativ-teritoriale menţionate la art.1 cu privire la repornirea mineritului în Munţii Apuseni". Dar întrebarea de pe buletinul de vot a fost extinsă, cetăţenii fiind îndemnaţi să răspundă cu da sau nu la următoarea întrebare „Sunteţi de acord cu repornirea mineritului în Munţii Apuseni şi a exploatării de la Roşia Montană?"

Nu pot a nu mă întreba care au fost criterile de stabilire a intersului direct al votanţilor. Pe lista participanţilor la referendum sunt şi locuitori ai câtorva localităţi îndepărtate de Roşia Montană, dar interesul direct local se extinde doar până la Gâlda de Jos sau până la Ceru Băcăinţi. Dar de ce nu votează şi locuitorii din Alba Iulia? Sau cei din judeţele învecinate? Sau chiar cei din Bucureşti? Simplu, ar răspunde cei care doresc cu orice preţ exploatarea aurului (şi argintului) de la Roşia Montană: nu au solicitat organizarea unui referendum cu privire la această chestiune.

Despre referendumul aurului nu a fost o dezbatere publică televizată sau radiodifuzată. Doar reclame obsedante ale uneia dintre părţi cu figuranţi plătiţi să-şi exprime dorinţa de muncă ca exploatatori de resurse minerale.

Mă încăpăţânez să cred că acest referendum este unul inutil, pentru care s-au rispit doar 300.000 lei şi timpul alegătorilor. Că rezultatul referendumului nu poate ţine loc de aviz de mediu. Că exploatarea aurului de la Roşia Montană este o chestiune publică, de interes naţional, care mă implică şi pe mine. Şi Io cred că această exploatare, dorită sau nu, nu se poate face oricum şi cu orice preţ.

UPDATE: Referendumul a fost invalidat, nefiind atins cvorumul.

11.05.11

Probabil că zile ca cea de astăzi ne-ar putea face să fim mai buni, mai prietenoşi. Ne-ar putea determina să construim o altă lume posibilă, mai bună, mai prietenoasă. Din păcate, renunţăm mult prea repede la un astfel de demers şi, după un scurt moment de tristeţe, ne reluăm în grabă obiceiurile neomenoase. Uităm repede astfel de momente "cutremurătoare" şi ne copleşeşte o tsunamica dorinţă de bunăstare ...

Şi dacă sunt unii mai pragmatici care îmi recomandă un rucsac cu lucruri pe care să le am la dispoziţie în situații de urgență, mi-aş recomanda şi eu o listă cu lucruri pe care ar fi de dorit să le fac acum, căci mâine poate fi prea târziu ...

Dumnezeu vs. ştiinţa

Astăzi am primit pe email o poveste care mi-a plăcut atât de mult încât o postez pe blog ca să o citiţi şi voi, cititorii mei anonimi sau nu.

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…

Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul.
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta.
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da.
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul ateu zambeste superior: „Aha! Biblia!” Se gandeste putin.
- Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continuă.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e considerat bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana e bun?
- Nu.
- De unde vine Satana?
Studentul ezită.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Răul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da.
- Deci cine a creat răul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si răul. Din moment ce răul există si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista? Studentul se foieste jenat.
- Da.
- Deci, cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat?
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
- Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Iisus Hristos, fiule?
- Da, dle profesor, cred.
- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul.
- Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta. Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da.
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle profesor, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la -237,15 grade sub zero, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de măsură a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere.
- Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle profesor. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa.
- Ce vrei să demonstrezi, tinere?
- Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
- Gresite? Poti explica in ce fel?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explică studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria că ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predați studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.
Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
- E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?
Clasa izbucneste in ras.
- E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
- Răul nu exista, dle, sau cel putin nu există în sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu
Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina...

Albert Einstein a scris in 1921 o carte intitulata „Dumnezeu vs. stiinta”.

Elena Udrea şi directorii săi

In timp ce E.U. a primit în luna aprilie 2010 doar 5361 RON, seful de serviciu de la Direcţia generală de coordonare a activităţii în teritoriu a "câştigat" în luna aprilie 2010 un net de 7736 RON, iar şeful direcţiei achiziţii publice 5822 RON.


Campioni sunt şefii de la Direcţia juridică care au primit în luna aprilie venituri nete astfel:
Director General 8301
Director General Adjunct 8133
Sef Serviciu 6793

Cei 371 de "consileri şi experţi de examinare evaluare" au avut venituri lunare nete cuprinse între 3000 - 6000 RON. Mulţi dintre ei, adică 215, au primit probabil şi 75% pentru gestionarea unor fonduri comunitare :) astfel încât au ajuns la venituri nete de peste 5200 RON lunar.

Sursa pe site-ul Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale . Documentul e bine pitit pe site, la "organigrama" :)

Update: "solidaritatea înseamnă inclusiv să accepti să munceşti mai mult şi să fii plătit mai puţin" - Elena Udrea, vorbind despre eliminarea stimulentelor din unele ministere

Protecţia Consumatorilor în România

La Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti, la telefonul 021 3106375, după ce sună ocupat aproximativ o jumătate de oră, dacă mai ai răbdare şi aştepţi să ţârâie de 5 ori, reuşeşti să intri în legătură cu robotul.

"Aţi sunat la Inspectoratul regional protecţia consumatorilor Bucureşti Ilfov ... ". O voce masculină îţi dă informaţii foarte utile: adresa din str. Transilvaniei nr.2, sector 1, numărul de fax, programul zilnic de relaţii cu publicul de la 9 la 17.00. Aceeaşi voce îşi spune că adresa pentru mesaje electronice o găseşti pe site-ul anpc :)

Urmează o pauză de câteva secunde şi apoi o altă voce, de roboţică, îţi transmite următorul mesaj: "Regretăm, nu mai există spaţiu pentru a înregistra mesaje".

Aceeaşi poveste şi daca suni la telefonul 021 9660

R(r)omania mea nesurprinzatoare

Amelia Antoniu, iarta-ne!

Multi medici au plecat in strainatate. Altii si-au dat demisia si s-au reorientat profesional. Altii au terminat facultatea si nu au incercat nici macar pentru o zi sa se integreze intr-un sistem subred, corupt, falimentar: sistemul sanitar romanesc. E prea simplu sa afirmam ca "e vina sistemului". "Sistemul" e impersonal, nu are chip, nu poate fi aratat cu degetul. Si eu vreau sa arat cu degetul. Arat cu degetul pentru ca stiu care sunt problemele din interior, ca fost medic, dar si din exterior, ca fost pacient.

Deci, fara a stabili o ierarhie din punct de vedere al vinovatiei, arat cu degetul spre urmatoarea triada:
1. guvernanti (Boc & co): subfinantare, inactivitatea comisiei de acreditare a spitalelor, dezinteres fata de drepturile pacientului, salarizare inadecvata a personalului sanitar;
2. manageri: acceptarea functionarii unitatilor sanitare sub standardele minimale in ceea ce priveste echipamentele, resursele terapeutice, calitatea si cantitatea resurselor umane;
3. medici (x, y, z ... ): atitudine discriminatorie, incompetenta, graba, juramant stramb, mercantilism ...

Uneori, unul din pacientii care a riscat in a fi beneficiar al serviciilor sanitare subminimale, moare. Daca personajul este unul cunoscut, jurnalistii mediatizeaza esecul, dezbat, investigheaza cauzele si condamna un ministru, un director de spital sau un medic. Dar cel mai adesea, pacientii mor fara mediatizare ...

Nu exista bolnavi incurabili

Astăzi îmi povestea cineva despre "bolnavii incurabili". Nu înţeleg ... Dacă e vorba despre moarte, toţi suntem incurabili. Chiar dacă nu suntem bolnavi.