Luna sărbătorilor, mai mult decât luna cadourilor

Nu mai vreau să discut, nu mai vreau nici măcar să aud sau să citesc despre problemele urbei, despre casete, despre treburi politice, despre sărăcie şi criză. Sper să avem curând un guvern şi un buget.

Azi, suntem puţini care ne gândim la sărbătoarea ce va să vină. Sper ca mâine, poimâine să fim din ce în ce mai mulţi. Fac un efort să ignor ochii trişti care mă privesc la serviciu, pe stradă, în mall-uri. Mă simt jenată că am tupeu să zâmbesc, să nu mă îngrijorez de ziua de mâine, de anul de mâine, de veacul de mâine. Mă încăpăţânez să nu cârtesc puterile divine, să mă bucur de dragostea ce mi-o poartă familia şi prietenii, să-mi răsfăţ cu mângâieri patrupedul, să ofer zâmbete şi încredere celor din jur. Încep deja să simt mirosul de cozonac cu nucă amestecat cu cel de răşină.