Comuniştii de astăzi

Oamenii care au construit şi care au susţinut comunismul nu au dispărut.

Desigur că nu mă refer la părinţii, bunicii şi străbunicii noştri. Mă refer la cei tineri, fie ei corporatişti, funcţionari publici sau mici întreprinzători. Mai exact, la cei care în numele unui scop mai mult sau mai puţin personal, mai mult sau mai puţin generos sunt dispuşi să accepte sau să apeleze la orice mijloace pentru a-l atinge. Mă refer în primul rînd la cei care pot să-şi toarne prietenii şefului pentru o rapidă ascensiune financiară, la cei care tac atunci cînd drepturile lor sau ale altora sunt încălcate cu bună ştiinţă, la cei care se supun şi respectă fără crîcnire poruncile despotului, le cei cărora, de teama concedierii sau a oprobriului, le este frică să spună ceea ce simt, văd sau gîndesc, la cei care mint cînd ştiu că adevărul le poate aduce dezavantaje, le cei care se cred mai egali în faţa legii, la cei care spun că dacă nu eşti cu ei eşti împotriva lor  ... . Apoi, dar nu în ultimul rînd, mă refer la cei care îi susţin, îi aprobă, îi indrăgesc, îi recompensează sau îi promovează pe cei dintîi. 

Cu oameni asemenea lor s-a construit comunismul.  Cu iesmeni şi cu fricoşi, precum şi cu tirani care îi iubesc doar pentru că au nevoie de slugi, putere şi bani.

Şi, din păcate, nu sunt puţini!

Mi-e POHUI.

Eu iarna asta nu votez!

Mă oboseşte să aud doar despre candidaţi corupţi. Îmi pare că niciunul dintre candidaţi nu se prezintă pe sine, cu bunele sale moravuri, ci preferă să povestească despre relele adversarului. Iar eu m-am săturat să votez contra cuiva sau să aleg răul minor. Dacă nu am cu cine vota, prefer să nu-mi irosesc votul.

Becali liberalul

"Orice ordin voi primi de la PNL îl voi duce la îndeplinire. Asta înseamnă cu PNL o să aibă o strategie politică şi eu ma voi încadra în ea." - Gigi Becali

Deschid televizorul: Gigi Becali e omniprezent. Ştiri cu şi despre Gigi pe Realitatea, pe RTV şi pe Antena 3. Mă opresc la un tolcşou cu Florian Bichir şi Rareş Bogdan.

Realitatea TV. 18:50.
"PNL, de la Brătianu la Becali"

"Cu femei nu mă concurez … Bă …Sulfamida Barbu ... Măscăriciul de Preda .. nu dau doi bani pe el … mă compar eu cu papagalul … După 3 ani a început să-şi cumpere un pulover … Vorbesc cu el ideologic … Ideologia nu e dacă o citeşti. O ai în inimă. ... Iertare, iertare, iertare ... Dar trădarea nu o iert."

Să fie domnul liberal Gigi amnezic sau, în opinia domniei sale, sînt mulţi papagali printre politicieni? Astăzi se războieşte cu papagalul Preda. În urmă cu 7 ani îl numea "Very Important Papagal" pe actualul său coleg liberal Tăriceanu ... Cu puţină răbdare, se pregăteşte papagalul Crin. 

Gigi, campionul anacolutelor: "La ora asta e bine pentru România, parerea mea este să terminăm ... mama mea îmi spunea rămâi acolo ... io în opinia mea este să facem bine pentru ţară. Începem o viaţă nouă cu Ponta şi Antonescu. Îmi pare rău şi pentru Antonescu să mai aştepte doi ani. Dar are răbdare."

Gigi, despre justiţie: "Şi faptele cum s-au întîmplat să aibă mare grijă ministrul doamna Pivniceru ca să nu desemneze la departamentul anticorupţie pe domnul ... cum îl cheamă ... care şi-a depus candidatura ... cum îl cheamă ... da, care e procuror ... las' că-mi amintesc ... Claudiu Dumitrescu, care a spus la prima mită: corupţie. În opinia mea, cred că DNA are la ora asta nişte procurori incoruptibili, dar trebuie să aibă un alt cîrmuitor care să-i pondereze. Ei sunt foarte răi şi incoruptibili şi e bine asta, dar dacă au şi un om rău cum era Morar inventează dosare. Legea trebuie să fie mai mult decît matematica, trebuie să fie sfinţenie."

Gigi, despre limba română: "De ce sunt aşa naţionalist? Pentru că România trimitea bani în Grecia şi Albania ca bunicii mei să înveţe limba română."

Gigi, dînd exemple de oameni de stat pe care îi apreciază: "Oameni de stat ... daţi-mi voie, sper să mă gândesc foarte mult, e prea mult spus om de stat dar, oameni care îmi plac e ăla ... Şova, chiar şi Corlaţeanu şi ăla ... nu ştiu cum îl cheamă ... e ministru la PNL ... care e tuns scurt aşa."

Gigi, despre finanţarea PNL: "Nu pot să spun nimic pînă în momentul cînd vorbesc. O să dau cît permite legea. O să dea fiecare rudă cîte 10.000. O sută de rude cîte 10.000"

Gigi, despre Ponta şi Antonescu: "Cu ştate vechi curaţi ca ei nu găsiţi."

Gigi, despre statutul său de demitar: "În opinia cred că numai astăzi USL-ul a cîştigat 3%. Eu, vă daţi seama de aia mă bucur că am intrat în partidul ăsta ... sunt lucruri pe care le-am construit cu mîna mea în politică. Deci lumea trebuie să înţeleagă un lucru: un demnitar nu trebuie să reprezinte, un demnitar nu e chemat să reprezinte că nu dă concurs la Cannes, nu trebuie să reprezinte, ci să facă ceva. Să se facă diferenţa nu dacă te reprezintă dacă e intelectual sau ce e. Domnul profesor Nistor a venit odată cu Cristian Preda ... domnule, pe cuvîntul meu, diferenţă de la cer la pamînt, diferenţă de clasă: ăsta are diferenţă de clasă, ălălalt e un sărăntoc ... nu înţeleg cum a ajuns profesor universitar ... io ar trebui să ajung profesor mondial!"

Gigi, despre Cristian Sima: "Io l-am sunat. ... Cei puternici îi ajută pe cei slabi. ... Păi i-am spus: vino la mine la palat, îţi fac o cameră la palat şi să vedem cine se mai ia de tine ... vorbesc cu Dimofte. Te protejez numai dacă dai banii înapoi. Io nu protejez escrocii ... în cît timp dai banii înapoi. Şi vii, îţi fac birou, îţi dau capital de lucru.  Bă băiatule, te iau io de la aeroport, te duc la palat, îţi dau io birou. Vorbesc io cu Dimofte. Îţi convine? Da' ... nu apeşi pe butoane decît unde spun eu. El îmi divulgă inteligenţa lui, dar io iau hotărîrea finală pe ce buton apasă ... Piaţa asta de capital este o ruletă financiară cu laser cu magnet, adica ţi-o bagă bila într-un număr. Dacă eşti băiat deştept, pentru că ei, aştia mai marii financiari îi adună într-un buget şi dau lovitura de graţie. Dacă eşti băiat deştept şi nu eşti lacom. El, de exemplu Sima a cîştigat, dar a intrat într-o criză financiară şi a riscat, a intrat în ruleta financiară."

Final de emisiune "Să mulţumim împăratului Hristos că a făcut posibilă emisiunea asta."


Update: RTV, ora 20:32
"Imediat: Becali, în direct la ultima oră" cu Cătălin Striblea ...

Gigi, despre sprijinul pnl-iştilor: "Consilierul domnului Stolnici m-a sunat şi mi-a spus: dacă aveţi nevoie contactaţi-mă ... domnul Stolnici care vă iubeşte şi vă va sustine... Dar io vreau să trec acest examen în PNL fără pile."

A vota sau a nu vota?

Opţiunea mea din 29 iulie va fi o decizie bazată pe încredere: încrederea pe care o am sau nu o am în actorii referendumului.

De ce nu am încredere în Crin?
- pentru că deviza lui este "mă fac frate cu oricine pînă trec puntea" (Voiculescu);
- pentru că altă deviză este "cine nu e cu noi e împotriva noastră"  (trădătorii Chiliman, Patriciu, Djuvara, Câmpeanu, Cioroianu);
- pentru că a ţinut să ridice miza unui referendum care nu îl viza, prin anunţarea ieşirii din viaţa publică;
- pentru că şi-a înşelat alegătorii, lipsind de la serviciu  (în perioada decembrie 2008 - decembrie 2010 a avut prezenţă de 1,3%, iar în legislatura septembrie - decembrie 2011 prezenţa a fost de 0 %);
- pentru că are un discurs vadimist, prea populist pentru gustul meu;
- pentru că ceea ce îl conduce este ura împotriva lu Băsescu: "ori tu, ori eu";
- pentru că la alegerile europarlamentare şi-a aşezat soţia pe o poziţie eligibilă , în faţa lui Cioroianu şi a Renatei Weber

Despre încrederea în Ponta sunt dezgustată să mai scriu. Aştept să-şi dea demisia.

Deşi încrederea mea în Băsescu s-a erodat mult în ultimii ani, a rămas încă la un nivel care depăşeşte pragul minimal de încredere.

Simplu spus, dacă ar trebui să plec într-o călătorie riscantă în jungla amazoniană şi ar trebui să-mi aleg un partener de călătorie dintre cei trei, l-aş alege pe Băsescu. Mă risc cu Băsescu, tocmai pentru că ştiu ce riscuri îmi asum!

Dialog neimaginar Andrei Pleşu - Crin Antonescu

Crin Antonescu: Am pus rămăşag cu mine şi onoarea mea, ori tu, ori eu!

Andrei Pleşu : Eu as defila prin tot Parlamentul Romaniei, printre toti guvernantii Romaniei, cu intrebarea “Ce stii sa faci?”. Si as incepe in primul rand cu tine, domnule Crin Antonescu: “Batrane, ce stii sa faci?” Arata-mi si mie o dexteritate. Stii sa faci un scaun? Stii sa scrii un text de istoric, cum zici ca esti? Arata-mi ceva. Arata-mi ca poti si altceva in afara de clampaneala. Uita-te la CV-ul lui Mitterrand, al lui de Gaulle, al lui Helmut Kohl. Sunt oameni care au crescut intr-o anumita calificare umana si profesionala. Nu se poate sa te trezesti peste noapte conducand un stat si spunand “Ich bin ein Berliner”.

 
Crin Antonescu: Votaţi de mână cu Dumnezeu!

Andrei Pleşu : Eu nu sunt dispus sa-mi introduc pe agenda ceva care mi s-a impus prin manevre pe care le socotesc discutabile.

Criza la români: 21 de milioane de euro vs. 0,8 milioane de euro

Executivul a decis să aloce din Fondul de rezervă bugetară aproximativ 95 de milioane de lei (aproximativ 21 de milioane de euro) pentru desfăşurarea referendumului. "Ministrul delegat pentru Administratie Publica, Victor Paul Dobre, a confirmat ca Guvernul va cheltui o suma estimata la acest moment de 95 milioane lei pentru organizarea referendumului de demitere a presedintelui Traian Basescu." (vezi aici şi aici). Suma este certă.

În acelaşi timp, jurnaliştii antenişti se oripilează pentru o eventuală investiţie de 1 milion de euro în reamenajarea şi remobilarea unei vile a RAPPS. Investiţia de 1 milion de euro este o nouă minciună a lui Ponta, căci un comunicat transmis de către RAPPS către Mediafax arată că această investiţie în perioada 2008-2011 a fost de vreo 0,8 milioane de euro.

Dincolo de valoarea sumei investită într-o vilă de protocol al cărei presupus beneficiar ar fi Traian Băsescu, rămân două întrebări:

1.  Suma de 21 de milioane de euro este mai mare decît cea de 0,8 milioane de euro? 
2. Este justificată investiţia în organizarea unu referendum al cărui unic scop este scăparea cu orice mijloace de Traian Băsescu?

MANEA. Ion Manea - primar PNL de Orşova

Cum poate o persoană dovedită ca şi colaborator al securităţii să fie primar? Primar PNL, partid care a exclus-o în urmă cu cîţiva ani pe doamna Mona Muscă, deşi informaţiile furnizate de către ea nu intrau în categoria acelora care ar fi pus în pericol viaţa, sănătatea sau încălcarea unor drepturi ale persoanelor.

Am citit sentinţa din 2008 şi reţin din ea doar două pasaje:

"Pârâtul avea cunoştinţă de gravitatea faptelor sale precum şi de consecinţele pe care le puteau suporta persoanele denunţate prin informaţiile oferite Securităţii."

"În speţa de faţă, informaţiile furnizate intră în categoria acelora care ar fi pus în pericol viaţa, sănătatea sau încălcarea unor drepturi ale persoanelor vizate."

 Cinic, nu?

Asta după ce am avut surpriza neplăcută de a-l vedea pe Marius Oprea la unul dintre posturile tv ale colaboratorului Voiculescu. Mai mult chiar, cartea lui Marius Oprea despre Băsescu este publicată şi vîndută de unul dintre trusturile media ale aceluiaşi Voiculescu.

AGERPRES şi plagiatul lui Ponta

Pentru cei care nu ştiu, Agerpres este "instituție publică autonomă de interes național, independentă din punct de vedere editorial, aflată sub controlul Parlamentului". Uneori, controlul parlamentar se pare că influenţează delicat şi independenţa editorială.

În ziua de 20 iulie 2012, la aflarea verdictului dat de către Comisia de etică a Universităţii Bucureşti, aproape toată presa a preluat ştirea fără dubii, sub un titlu clar: "Ponta a plagiat!". Lipsa de echivoc a fost susţinută de însuşi preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc.

Cei de la Agerpres au preluat ştirea astfel: "Comisia de etică a UB: Există dubii privind actul de coordonare ştiinţifică în teza de doctorat a lui Ponta". Asta da "imparţialitate"!.

Despre "independenţa" Agerpres demonstrată în ultimele săptămîni aici şi aici

Cum au înţeles alte agenţii de presă să prezinte ştirea despre plagiatul lui Ponta:

Mica publicitate

Caut ţară. Ofer recompensă. Nu sunt pretenţioasă, vreau o ţară cu o singură dictatură, nu cu două.

Controversatul art.10 din Legea referendumului

Mihai Goţiu a inventariat într-un mod profesionist evoluţia legislativă a formulării art.10 din Legea referendumului. Am făcut şi eu ieri acest demers şi mi-a luat cîteva ore să înţeleg modificarea modificărilor. Din păcate, cred că legile la noi sunt făcute tocmai pentru a te/ne încurca şi, în anevoiosul demers al înţelegerii, să renunţi a mai pricepe spiritul şi litera legii. Legea de adoptare cu modificări a OUG de modificare a OUG care modifică Legea de modificare a OUG şi aşa mai departe ...

Îmi permit a completa postarea lui Mihai Goţiu cu menţiunea că în anul 2007, judecătorul GÁBOR KOZSOKÁR, în opinia sa concurentă afirma “Includerea în textul art.10 a sintagmei „prin derogarea de la art.5 alin.(2)”, inutilă şi fără nici un efect juridic, nu face ca textul respectiv să fie contrar vreunei prevederi constituţionale. Posibilitatea demiterii Preşedintelui României prin votul majorităţii cetăţenilor participanţi la referendum, indiferent cât de infimă ar fi această participare, ar însemna o gravă nesocotire a voinţei cetăţenilor prin al căror vot a fost ales preşedintele”.

În plus, cred că demiterea preşedintelui în condiţii mai defavorabile decât demiterea unui primar (referendumul local este valid dacă participarea la vot este de jumătate plus unu din numărul celor înscrişi în listele electorale) este DISCRIMINATORIE.

Minciunile ctrl V. Ponta

Deciziile date de Curtea Constituţională ieri, 9 iulie 2012 NU au spus că schimbările din Parlament sînt constituţionale. Nici măcar nu a existat o dezbatere a judecătorilor pe acest aspect, deoarece sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Vasile Blaga, precum şi de un număr de 28 de senatori aparţinînd PDL referitoare la neconstituţionalitatea Hotărîrii Senatului nr.24 din 3 iulie 2012 privind revocarea lui Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatul a fost respinsă, ca INADMISIBILĂ. Repet, ca inadmisibilă, nu ca fiind constituţională!!

Acelaşi raţionament este valabil şi pentru sesizarea Robertei Anastase şi cea a lui Traian Băsescu.

Deci Ponta se pregăteşte să meargă la Bruxelles şi Berlin cu minciuni.

Şi nu poate spune că nu ştie ce înseamnă din punct de vedere juridic cuvîntul "INADMISIBILITATE".

Mai mult, ştie că sezizările de neconstituţionalitate formulate vor deveni admisibile după publicarea Deciziei CCR referitoare la neconstituţionalitatea OUG care îi restrîngea drepturile în ceea ce priveşte controlul de constituţionalitate al hotărîrilor Parlamentului. Şi refuză publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial!

Deczia CCR cu privire la Blaga nu se referă la neconstituţionalitate, ci la inadmisibilitate!

La data/ora la care Curtea Constituţională a fost investită să se pronunţe cu privire la sesizarea formulată de Blaga, NU putea decide referitor la hotărîrile date de către Parlament, deoarece atribuţiile sale au fost limitate în această privinţă printr-o OUG.

Dar, această OUG a fost supusă controlului constituţional şi a fost declarată neconstituţională. Sper că guvernul Ponta nu va evita publicarea Deciziei CCR în Monitorul Oficial, aşa cum a făcut cu Decizia referitoare la participarea preşedintelui României la Consilul European, decizie a cărei publicare este tergiversată, deşi Monitorul Oficial lucrează în ultimele săptămîni pînă tîrziu în noapte. După publicare, această decizie de neconstituţionalitate a OUG care restrînge atribuțiile Curții îşi va produce efectele şi, pe cale de consecinţă o nouă solicitare a lui Blaga va putea fi luată în discuţie.

Astfel, bucuria de astăzi a fost în pripă.
Aştept publicarea în Monitorul Oficial. Poate am dreptate :)))

Abrogarea legii referendumului - din păcate, posibilă

Ceea ce mă întristează astăzi, dar nu mă miră este faptul că poporu' (ăia mulţi adică) nu ar protesta dacă parlamentarii ar vota mîine o lege de abrogare a legii referedumului. Sau dacă, în grabă/urgenţă guvernul "ar da" o OUG ... Căci dacă ceva poate fi modificat în parte, poate fi modificat şi în tot.

Lipsa protestului nu ar fi din cauza prostiei sau ignoranţei. Nu, poporu' nu e prost. Înţelege că scopul guvernanţilor este unul generos: acela de a nu-l mai chinui să meargă la vot. Şi, în plus, un referendum în minus ar mai aduce şi ceva bani la buget :).

Urgenţa democratizării Institutului Cultural Român

De alaltăieri, de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 îmi repet obsedant o întrebare la care nu reuşesc să aflu răspunsul: care este "urgenţa" recentelor măsuri luate în domeniul cultural? Altfel spus, unde este urgenţa în ceea ce priveşte reorganizarea Institutului Cultural Roman (i ce re) şi trecerea institutului de sub autoritatea Preşedintelui României, indiferent care ar fi numele acestuia, sub control parlamentar, mai precis, sub autoritatea Senatului. 

De ce era urgent ca Presedintele României să nu mai fie preşedinte de onoare al ICR, aşa cum era prevăzut print-o lege din 2003 ? Pentru că astăzi pe preşedinte îl cheamă Băsescu? Pentru că vrem să-i diminuam lui Băsescu atribuţiile şi, neputând face asta printr-o modificare în regim de urgenţă a Constituţiei, apelăm la ordonanţe guvernamentale şi decizii parlamentare urgente, dar fără valoare juridică? Sau poate pentru că, în urmă cu ceva vreme, a fost promovat un ponei roz de către un institut al cărui preşedinte de onoare era Traian Băsescu?

Oare viitorul preşedinte, indiferent dacă acesta va fi Crin Antonescu sau altcineva va fi mulţumit de această decizie sau va ruga viitorul premier să ia de urgentă o nouă decizie prin care, tot în numele unei urgente transparenţe şi democratizări să-i redea autoritatea pierdută de către inamicul Băsescu? 

În căutarea răspunsurilor la cele de mai sus, am găsit un răspuns, exprimat retoric sub forma unei întrebări: "Politicienii  aflaţi astăzi la putere nu ştiu că Traian Băsescu nu este o instituţie?"

Constituţie "conjuncturală"

Avem o constituţie făcută în context şi interpretată în context. Interpretările constituţionale se fac într-un anumit sens de către majoritatea sau minoritatea aflată la putere. Opoziţia, fie aceasta minoritară sau majoritară, interpretează pe dos, căci interesele ei sunt în contradicţie cu cele ale puterii, iar interesele naţionale nu contează decît cel mult ca element în jurul căruia se poate construi, din patru în patru ani, un mesaj electoral.

Dacă e Ion Iliescu preşedinte, constituţia defineşte România ca o republică semiprezidenţială.

Dacă este Traian Basescu preşedinte, constituţia făcută în perioada iliesciană este contestată de foştii beneficiari, ajunşi din nou la putere. România este pentru urmaşii lui Iliescu o republică "semiparlementară". Pentru că "semiparlamentar" este mai uşor de deviat înspre "parlamentar", chiar dacă litera şi spiritul constituţiei nu îngăduie aceasta.

Şi dacă traducem în engleză "republică semiprezidenţială" în "parlamentary republic", ne este mai uşor să explicăm de ce preşedintele României nu ar trebui să participe la întâlnirile Consiliului European, alături de şefii guvernelor unor republici parlamentare şi de preşedintele unei republici franceze semiprezidenţiale :).

Sunt convinsă că o republică parlamentară este mai adecvată vremurilor, mai eficientă. Dar pentru acest lucru, un prim pas este acela de schimbare a constituţiei şi nu acela de trimitere a primului ministru la reuniunile Consiliului European prin votul unui parlament în care, conjunctural, USL are astăzi majoritatea.

A căzut guvernul!

Dacă echipa naţională ar fi cîştigat un meci de fotbal într-un campionat, lumea ar fi ieşit în stradă. S-ar fi adunat în Piaţă. Soferii ar fi claxonat a bucurie, steagurile ar fi fost scoase de la naftalină şi ar fi fluturat peste statuia caragieleană (escă). Mă aşteptam ca şi la mult-dorita, mult-rîvnita cădere a guvernului MRU să se adune lumea, să se bucure de victorie. Adică să iasă în stradă, să cânte, să danseze ... N-a fost aşa.

Poate lumea aşteaptă finala ... prezidenţială. 

 

Despre incompetenţa şi impunitatea judecătorilor

În urmă cu doi ani spuneam că am încredere în justiţie. Acum nu mai am. Dacă este posibil ca în legătură cu aceeaşi cauză, în baza aceleiaşi legislaţii şi a aceloraşi probe aflate la dosar, instanţe diferite să pronunţe soluţii diferite, înseamnă că judecarea unui litigiu ţine mai mult de hazard decât de o justă judecată. Prin hazard înţeleg şansa de a nimeri un judecător competent prin distribuirea computerizată a dosarului. Având în vedere că procentul judecătorilor competenţi este redus, probabilitatea de „a trage” un  judecător incompetent este mult prea mare, nepermis de mare. Când spun incompetenţă nu mă refer la aplicarea sau interpretarea neunitară a legii, ci la necunoaşterea legii sau, mai grav, la încălcarea dispreţuitoare a legii.

Din punct de vedere al culpei, pentru judecători lucrurile sunt foarte simple. Se ascund în spatele inamovibilitaţii şi o confundă adesea, cu bună ştiinţă, cu impunitatea.

Judecătorii nu fac abuzuri, nu sunt incompetenţi. Soluţiile lor sunt atacabile prin proceduri judiciare. Şi ce dacă judecătorul primei instanţe a greşit. Ai calea apelului, recursului. Chiar mai mult, ai şi calea revizuirii sau calea contestaţiei în anulare. Dar dacă, ultimul judecător este cel incompetent?

Dacă soluţia pronunţată nu e rezultatul unei greşeli de judecată, ci a unui abuz? M-aş linişti dacă aş afla că, în cadrul unor procese penale, există judecători care au fost acuzaţi pentru faptele lor abuzive. Dar cine ar putea să decidă o începere a urmăririi penale pentru un judecător şi, mai mult, să-l judece? Adică să creeze un precedent. Să deschidă calea proceselor penale împotriva judecătorilor ...

Judecătorul este supraom, nu este egal cu noi. El poate greşi, dar faptele lui nu sunt şi, din păcate, nu pot fi sancţionate. Judecătorul îşi poate permite luxul să greşească fără să răspundă. Ceea ce un medic chirurg, de exemplu, nu poate. Ceea ce un şofer, un electrician, un constructor nu poate. Deasupra judecătorului este un alt judecător, deasupra lui un altul şi aşa mai departe. Judecata judecătorului se face de către clan. Clanul judecătorilor. Legile clanului scrise şi nescrise sunt inatacabile, sunt perfecte, sunt desăvârşite.

Nu scriu despre judecătorii corupţi, ci doar despre cei incompetenţi. Pentru că pe aceştia i-am cunoscut. Pentru că miza în dosarele mele era cea a drepturilor cetăţeneşti, constituţionale. O miză nefinanciară, prea mică pentru a atrage fapte de corupţie :).   

    

Aştept nerealist să aflu despre primul judecător sancţionat pentru abuz sau măcar pentru neglijenţă în serviciu. Repet, pentru abuz sau neglijenţă, nu pentru luare de mită sau pentru şofat sub influenţa băuturilor alcoolice. Dacă vine vorba de alcoolemie, nu pot uita insatisfacţia şi dezgustul provocate de achitarea de către judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a judecătoarei Turcu ...   Nu era beată, deşi buletinul de analiză toxicologică emis de Serviciul de Medicină Legală Ploieşti a arătat că în proba predată spre analiză s-a decelat o intoxicaţie etilică de 1 gr la mie. Finalul fericit al poveştii este că procurorul n-a făcut recurs, judecătoarea a fost repusă în funcţie, iar noi i-am platit salariile pe perioada suspendării. Nu pot să nu mă întreb cât de dreaptă şi obiectivă va fi judecata judecătoarei într-un litigiu în care una dintre părţi va fi acuzată pentru prejudiciul produs din cauza aloolemiei la volan ...

Dacă aş ajunge să fiu judecată de doamna Turcu mi s-ar accepta solicitarea de recuzare? Nu cred şi nici nu vreau să aflu răspunsul corect, pentru că am decis că voi depune toate eforturile pentru a nu mai apela la judecători. Pot să rămân fără dreptate şi fără să investesc timp şi neuroni pentru a nu o obţine.   

Ieri a fost "Ziua culturii naţionale"

Am încercat să găsesc evenimente potrivite acestei zile. La Orşova, consilierii locali au recitat poezii, iar la Galaţi a fost vandalizat bustul lui Eminescu făcut de sculptorul Frederic Storck. La Bucureşti a avut loc Gala Tinerilor Scriitori, la Botoşani au fost Zilele Eminescu, iar la Ploieşti, Sibiu şi Timişoara s-au desfăşurat "spectacole de muzică şi poezie". Pe siteul preşedintelui României a fost postat mesajul acestuia, cu prilejul „Zilei Culturii Naţionale”.

"În acest an, pentru prima oară, România sărbătoreşte la 15 ianuarie „Ziua Culturii Naţionale” sub auspiciile unui moment consacrat din istoria culturii noastre: comemorarea poetului Mihai Eminescu, de la a cărui naştere se împlinesc 161 de ani (n.a COMEMORA vb. tr. a celebra printr-o ceremonie un eveniment (trist) sau dispariția unei persoane importante, sursa Marele Dicţionar de neologisme).

Mihai Eminescu, „omul deplin al culturii române” aşa cum ni-l înfăţişează Constantin Noica, rămâne un reper incontestabil pentru reuşita de a îmbina efortul de recuperare a tradiţiei cu necesara deschidere spre modernitate.

„Ziua Culturii naţionale” ne aminteşte că avem un capital însemnat pe care România îl poate utiliza în afirmarea valorilor sale.

Cultura şi educaţia clădesc deopotrivă o naţiune puternică şi demnă. Avem o datorie comună faţă de cultura română, faţă de valorile care ne-au format şi pe care trebuie să le transmitem generaţiilor viitoare. Astăzi, mai mult ca oricând, în diversitatea culturii europene, România trebuie să pună în valoare creaţia marilor săi clasici, a tuturor celor care au contribuit şi continuă să contribuie la expresia identităţii poporului român."
Dar cu creaţia marilor noştri contemporani ce facem, domnule Băsescu? Că la artişti şi la cultura nu mai are nimeni timp să se gândească. Nu mai are nimeni bani să îi susţină ...

Şi cum spunea tot ieri ministrul Culturii, Kelemen Hunor, într-un comunicat de presă "Fie, deci, ca această Zi a Culturii Naţionale să ne apropie, pe toţi cetăţenii României, în înţelegere şi recunoaştere. Fie ca Ziua Culturii Naţionale să fie o zi a bucuriei, pentru că, aşa cum spune Poetul, ar fi păcat ca să se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat!" Şi toate acestea în timp ce la Miercurea- Ciuc, nişte concetăţeni “patrioţi” maghiari vor să schimbe denumirea străzii Mihai Eminescu în strada Attila, după numele marelui rege hun.

Elena Udrea şi directorii săi

In timp ce E.U. a primit în luna aprilie 2010 doar 5361 RON, seful de serviciu de la Direcţia generală de coordonare a activităţii în teritoriu a "câştigat" în luna aprilie 2010 un net de 7736 RON, iar şeful direcţiei achiziţii publice 5822 RON.


Campioni sunt şefii de la Direcţia juridică care au primit în luna aprilie venituri nete astfel:
Director General 8301
Director General Adjunct 8133
Sef Serviciu 6793

Cei 371 de "consileri şi experţi de examinare evaluare" au avut venituri lunare nete cuprinse între 3000 - 6000 RON. Mulţi dintre ei, adică 215, au primit probabil şi 75% pentru gestionarea unor fonduri comunitare :) astfel încât au ajuns la venituri nete de peste 5200 RON lunar.

Sursa pe site-ul Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale . Documentul e bine pitit pe site, la "organigrama" :)

Update: "solidaritatea înseamnă inclusiv să accepti să munceşti mai mult şi să fii plătit mai puţin" - Elena Udrea, vorbind despre eliminarea stimulentelor din unele ministere

Cum se vede Piata Victoriei la tv