Are dreptate Vadim?

Am crezut că "neliniştea" postelectorală o să vină de la Băsescu. Iată că m-am înşelat. De două zile, un nou subiect isterizează jurnaliştii, politicienii, cetăţenii pro sau contra unuia sau altuia dintre foştii candidaţi. După pactul istoric de la Timişoara, asistăm la un nou moment istoric: validarea sau invalidarea unei fraude electorale.

Realitatea ne aduce dovezi că de 20 de ani, la toate alegerile, fie ele parlamentare, locale sau prezidenţiale s-au făptuit fapte penale. Ştiam cu toţii de expertiza acumulată de PSD în tehnici de cumpărare a voturilor, în turism electoral, în completarea semnăturilor de pe listele electorale cu morţi, cu persoane care nu au votat sau care au votat multiplu. În timp, tehnicile s-au perfecţionat şi au fost exersate şi de către celelalte partide. De cel puţin 13 ani se strigă în piaţă, de la tribune că alegerile au fost fraudate. Cel mai mare susţinător al ideii de fraudare a fost şi este Corneliu Vadim Tudor. Pentru că el a pierdut şi va pierde întotdeauna.

Cred că încercarea de fraudare a alegerilor poate fi redusă doar dacă: instituţiile statului cu roluri şi responsabilităţi în supravegherea procesului electoral îşi îndeplinesc obligaţiile legale, dacă tentativele de furt electoral sunt sesizate la momentul potrivit, dacă cel ademenit refuză să primească mita electorală pentru a vota multiplu sau pentru a vota cu cine trebuie. În acest sens, în 2009 am asistat la cea mai puternică ofensivă a instituţiilor statului împotriva fraudării. Cetăţenii au fost somaţi să nu fraudeze, au fost oferite exemple de persoane anchetate penal pentru vot multiplu ... A fost o campanie intensă sub sloganul "votul ilegal înseamnă închisoare". Au fost semnalate mai multe nereguli la 112, la BEC, la televiziuni. Asta nu înseamnă neapărat că au fost mai multe. Poate au fost mai intens mediatizate sau mai sârguincios monitorizate.

Situaţia ideală, în care nici un vot nu are în spate un demers ilegal, este greu de obţinut în practică. Întrebarea care se pune este dacă neregulile din procesul electoral, produse cu rea credinţă, abuziv, din neglijenţă sau incompetenţă pot influenţa major rezultatele unui scrutin. Multe voci se pronunţă că legea numerelor mari acţionează şi în aceste situaţii, în sensul că posibilitatea de fraudare este invers proporţională cu prezenţa la vot. Mai în glumă, "nu pot ei fura cât putem noi vota". Există o limită maximală a cetăţenilor care pot fi mituiţi pentru un vot multiplu. Există un număr maxim de autobuze ce pot fi implicate în turismul electoral sau un număr maxim de curse electorale pe zi. Putem vorbi de o plafonare a fraudei. Cu cât participarea este mai mare, procentele de voturi obţinute prin fraudă contribuie cu o pondere mai mică la rezultatul final. Pe de altă parte, multe voci spun că dacă fură toţi, voturile furate se distribuie uniform şi nu pot influenţa decisiv rezultatul final, pentru că fraudele s-au anulat reciproc. Aceste presupuneri nu înseamnă că autorii faptelor penale nu trebuie anchetaţi şi pedepsiţi pentru aceste fapte, indiferent în favoarea cui s-a dus votul lor! Sancţiunile penale şi contravenţionale vor descuraja mulţi electori în asumarea riscurilor legate de exercitarea frauduloasă a dreptului de vot.

Opinia mea este că cei care ştiu cel mai bine cum se fură alegerile sunt cei de la PSD. Acum nu fac decât să ne arate modul în care fură de ani de zile. Au găsit repede dovezi prin apelarea la hoţiile înfăptuite de proprii membri. Din acest motiv, numărul faptelor frauduloase este mai mare decât numărul făptuitorilor. O sumă de nereguli nerevendicate de nimeni şi nesemnalate pe parcursul procesului electoral.

Pot înţelege decizia CCR de reexaminare şi renumărare a voturilor nule. Nu consider însă că această decizie intermediară se va finaliza cu decizia de invalidare a alegerilor. Este o decizie inutilă, care poate cel mult să diminueze suspiciunea românilor, dar şi a celorlalţi europeni cu privire la corectitudinea alegerilor. Pe scurt, numărul voturilor nule nu este mai mare acum decât în 2000 sau 2004. Nici măcar raportat la primul tur, numărul de voturi nule nu este mai mare. Astfel, în primul tur, din 9.946.748 de voturi exprimate, 227.446 de voturi au fost nule. In al doilea tur din 10.620.110 de voturi au fost invalidate doar 138.476 de voturi invalide. Nu intuiesc motivul pentru care PNL nu a contestat alegerile după primul tur, când cifrele arată că la o prezenţă mai mică la vot au fost mai multe voturi nule :) Nu au contestat, pentru că nu aveau motiv.

Singurul canditat, cel care declară tot timpul că a fost furat, dar care nu contestă niciodată rezultatul este CVT. Acum câteva zile, fidel propriei teorii de fraudare, Vadim a afirmat că trebuie reluate alegerile şi pentru turul I. Dacă nu expira termenul legal de contestare, poate asistam acum la o nouă coaliţie PNL-PRM, creată conjuctural de către pierzătorii turului I.