Mereu vineri

Viiiiiiiiiiiiiiiineri! Uraaaaaaaaaaaa! E vineri! Majoritatea prietenilor mei se bucură vinerea că vine libertatea sfîrşitului de săptămînă. Există chiar şi o urare: "Happy Friday!". Adică să ai o "Vinere fericită". Pentru că după cinci zile petrecute la serviciu urmează două zile de basm în care te scoli la ce oră vrei, faci ce vrei sau stai cît vrei. Două zile în care ţi se pare că ai timp pentru toate lucrurile şi iubirile pentru care n-ai avut timp în perioada dintre luni şi vineri. Două zile în care îţi propui să ai timp să te plimbi, să citeşti, să găteşti, să te joci cu juniorii, să te întîlneşti cu prietenii, să te ocupi cu altceva, să faci ce îţi place.

 

Satisfacţia este însă scurtă, căci duminică începi deja să devii angoasat de lunea ce va să vină. 

Astăzi m-am surprins fericită pentru că-mi pot permite să trăiesc fiecare zi a săptămînii ca şi cum ar fi vineri. M-am surprins fericită că duminică seara nu trăiesc angoasa sfîrşitului de "sfîrşit de săptămînă", că nu trebuie să-mi pregătesc hainele de serviciu pentru luni dimineaţă ...

Doresc tuturor prietenilor mei să dobîndească cît mai curînd această fericire. Poate astfel voi reuşi să mă întîlnesc mai des cu ei. 

Comuniştii de astăzi

Oamenii care au construit şi care au susţinut comunismul nu au dispărut.

Desigur că nu mă refer la părinţii, bunicii şi străbunicii noştri. Mă refer la cei tineri, fie ei corporatişti, funcţionari publici sau mici întreprinzători. Mai exact, la cei care în numele unui scop mai mult sau mai puţin personal, mai mult sau mai puţin generos sunt dispuşi să accepte sau să apeleze la orice mijloace pentru a-l atinge. Mă refer în primul rînd la cei care pot să-şi toarne prietenii şefului pentru o rapidă ascensiune financiară, la cei care tac atunci cînd drepturile lor sau ale altora sunt încălcate cu bună ştiinţă, la cei care se supun şi respectă fără crîcnire poruncile despotului, le cei cărora, de teama concedierii sau a oprobriului, le este frică să spună ceea ce simt, văd sau gîndesc, la cei care mint cînd ştiu că adevărul le poate aduce dezavantaje, le cei care se cred mai egali în faţa legii, la cei care spun că dacă nu eşti cu ei eşti împotriva lor  ... . Apoi, dar nu în ultimul rînd, mă refer la cei care îi susţin, îi aprobă, îi indrăgesc, îi recompensează sau îi promovează pe cei dintîi. 

Cu oameni asemenea lor s-a construit comunismul.  Cu iesmeni şi cu fricoşi, precum şi cu tirani care îi iubesc doar pentru că au nevoie de slugi, putere şi bani.

Şi, din păcate, nu sunt puţini!

Mi-e POHUI.

Eurovisionul sau Eurovisiunea

Dacă forma articulată pentru viziune/televiziune este viziunea/televiziunea, nu ar fi mai corect să spunem "euroviziunea"? Euroviziune nu este oare un substantiv feminin? Adică o euroviziune, euroviziunea, euroviziunii ...

Ştiu, este vorba despre un concurs (contest), substantiv masculin, şi unii ar spune că acordul se face cu acesta - adică Eurovisionul.  Dar nu mi se pare corect. Dacă am traduce "contest" cu sinonimul "competiţie", am fi obligaţi să facem acordul cu un substantiv feminin şi tot "euroviziunea" ar ieşi.

În plus, cum sună "Concursul Eurovisionului"? :)

Cred că cea mai fericită şi recomandabilă formulare ar fi "Concursul Eurovision" sau "Concursul Eurovisiunii".

Citesc cîteva articole despre Concursul Eurovision şi mă întreb indignată şi ruşinată de ce francezii pot să spună "concours de l'Eurovision" sau "la finale de l'Eurovision 2013", folosind acordul pentru genul feminin, şi NU "concours du Eurovision" sau "la finale du Eurovision 2013"?

                                                                                 sursa aici

                                                                                   sursa aici

Deprisneac ... mi-e pohui!

O asociere ciudată între o trupă de cîntăreţi moldoveni şi o solistă româncă: Carla's Dreams feat. Inna. 

O piesă care în scurt timp a devenit hit: P.O.H.U.I.

Mii de fani care fredonează:  "Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum"

Şi o sumedenie de cuvinte greu de înţeles:

• deprisneac, depresniac - depresie, депресныак 
• pohui, ţi-e pohui - exprimarea stării de lehamite în limba rusă, "mi se rupe", "mă doare-n xxxx", похуи 
• P.O.H.U.I. - abrevierea anti-cenzură "Patologia Obstructiv-Huliganică Uniform Iradiată" 
• galeac - a fi fără bani 

Pentru cei care n-au înţeles despre ce e vorba, iată videoclipul:

CNA, TelVerde şi dezotevizarea

Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a lansat în data de 13.03.2013 numărul de TelVerde 0.800.888.555, la care „să sune atât copii lăsaţi singuri în faţa televizorului, cât şi adulţii care vor să ia atitudine faţă de conţinutul programelor audiovizuale prin susţinerea petiţiei online”.

Buna iniţiativa, dar mă îndoiesc de eficienţa ei. Unde-s bani nu-i tocmeală, nici măcar în ceea ce priveşte conţinutul.   

Poate ar fi mai bine să închidem toţi televizoarele pentru o lună sau două şi acest protest i-ar afecta mai mult pe decidenţii din televiziuni ... şi, poate, şi-ar revizui politica editorială dezotevizîndu-se.

Îmi pun întrebarea de ce Programul "Bona" al CNA vizează doar protecţia copilului în domeniul audiovizualului? Noi ceilalţi, non-copiii, nu suntem afectaţi? Daca ne cunoaştem drepturile şi libertăţile şi unii dintre noi chiar facem diferenţa între bine şi rău în audiovizual nu înseamnă că nu trebuie să fim protejaţi de înşelătoria telemediatică.

Cînd eram copil

Cînd eram copil certam oamenii mari care rupeau florile. „Folile ping” le spuneam şi le arătam cum lăcrimează tulpina ruptă.

Cînd eram copil mă jucam cu focul. Pînă cînd, într-o zi, am ars buzele păpuşii mele preferate.

Cînd eram copil îmi plăcea să alerg desculţă, prin ţărîna din ocol. Acum păşesc cu prudenţă în nisip, atentă la eventualele cioburi, cuie sau ţigări nestinse.

Cînd eram copil îmi plăcea ploaia mai mult decît soarele. Am învaţat greu ce este şi la ce foloseşte umbrela, căci m-am încăpăţînat să nu accept a mă apăra de ceea ce iubesc.

Cînd eram copil îmi plăceau şoriceii. Îmi plăcea să-i plimb în buzunarele treningului. Pe unul l-au ucis colegii de clasă şi l-am îngropat în curtea şcolii. I-am pus o cruce din scobitori. Pe altul l-a înecat mama, din greşeală, cînd a spălat pantalonii şi nu a verificat ce era prin buzunare.

Cînd eram copil îmi plăceau broaştele, fie ele rîioase sau nu. Îmi plac şi acum dar, cînd am găsit o broscuţă în pat m-am speriat şi nu am adormit pînă ce nu am gonit-o din camera cabanei.

Cînd eram copil îi oboseam pe ceilalţi cu întrebările. Acum îi agasez cu răspunsurile.

Cînd eram copil iubeam păpuşile. Mai tîrziu am făcut păpuşi pentru prieteni. Acum păpuşile zac într-un cufăr al mamei şi nu mai au loc în viaţa mea.

Cînd eram copil abia aşteptam să mă trimită mama la bunici. Acum le aprind lumînări, din cînd în cînd, din ce în ce mai rar.

Cînd eram copil mă jucam. Pur şi simplu. Acum citesc despre teoria matematică a jocurilor.

Cînd eram copil mi se spunea adesea că o să cresc mare. Am crescut mare şi mi se spune uneori că e minunat să rămîi copil. Sau dacă n-ai rămas, să redevii copil.

Mesaj pentru prietenii mei virtuali

Nu-ţi mai cumpăra obiecte! Rezistă tentaţiei consumeriste şi nu mai plăti pentru obiecte care nu îţi sunt de folos! Nu mai aduna obiecte în jurul tău! Pe termen lung ele, obiectele, îţi vor aglomera spaţiul vital, îţi vor umple dulapurile şi vor crea uneori dependenţă, iar alteori plictiseală.

Nu mai arunca banii pe obiecte inutile, copleşit fiind de impresia că acestea îţi vor impresiona prietenii sau, mai rău, duşmanii. Mai bine cumpără-ţi experienţe, momente plăcute alături de cei dragi. Du-te la munte, schiază, patinează, escaladează. Du-te la mare, înoată, construieşte castele din nisip, pescuieşte, admiră răsăritul şi apusul. Vizitează locuri noi, plimbă-te, admiră, oferă-ţi momente de încîntare vizuală. Vizitează muzee, expoziţii şi nu supermarket-uri. Fă turism sportiv sau cultural şi nu shopping. Investeşte în dezvoltarea ta fizică, psihică, socială şi spirituală. Bucură-te de abilităţile si creativitatea ta, participînd la cursuri de modelaj, de pictură sau de dans.

Banii sunt un mijloc. Au spus-o mulţi alţii, înaintea mea. Ceea ce spun eu acum este că banii pot mijloci fericirea de a fi, de a trăi şi nu bucuria de a poseda. În loc să te plictiseşti de obiecte, cumpără-ţi experienţe nemuritoare. În loc să te lauzi cu ultimul televizor sau telefon achiziţionat, împărtăşeşte-ţi fericirea trăită în ultima excursie.

Fii consumator de fericire! 

Andrei Pleşu despre Crin Antonescu

Cred că o imagine mai bună nu pot a o face :)

"Crin Antonescu e foarte des prezent în diferite emisiuni de televiziune. Nu eu mă duc peste el, ci el vine peste mine. În plus, vrea să-mi fie preşedinte. Nu e normal să mă obsedeze viitorul meu politic? Cum să nu mă obsedeze, pe mine ca şi pe toţi ceilalţi cetăţeni ai ţării, fie ei uselişti sau opozanţi, figura unui politician supra-abundent, limbut, cînd fioros, vajnic, în luptă nemiloasă cu mapamondul, cînd scuturat de inexplicabile accese de  veselie, curmate, neliniştitor, de reveniri bruşte la masca sobrietăţii. Insul e, în felul lui, remarcabil. Dispune de o dinamică amplă, pendulînd ameţitor între spasmodic şi somnolent, între surîsuri benevolente, momente de absenţă, şi încruntături vitejeşti. E drăgălaş cu Gigi Becali şi crunt cu Chiliman, sau cu Tăriceanu. E (a fost) necruţător cu Mona Muscă, dar e plin de tandre nuanţe cînd e vorba de Dan Voiculescu. Ca să nu mai spunem că, dacă e vorba de obsesii, e campion. Aproape că nu are decît obsesii! Nu idei, nu proiecte articulate, nu viziune coerentă şi consistentă, ci obsesii. De fapt o obsesie, una singură: Cotroceni. În plus, presimt ceva misterios în alcătuirea sa politică. Căci altfel cum l-ar socoti mai toţi liberalii drept un adevărat ”far”, un conducător indispensabil, o adevărată ”pleaşcă” în descendenţa, atît de exigentă, a Brătienilor?"

Articolul integral în Adevărul 

Imitaţie (perfectă) de ... natural (ă)

... parchet laminat, imitaţie de bambus,
bere nealcoolizată, imitaţie de bere,
buze botoxate, imitaţie de buze,
unghii cu gel, imitaţie de unghii,
fibră de sticlă, imitaţie de lemn,
linoleum, imitaţie de gresie,
doctorat plagiat, imitaţie de doctorat,
ţigară electrică, imitaţie de ţigară,
panouri semifabricate, imitaţie de stîncă, 
jachetă damă, imitaţie de piele, 
textil, imitaţie de blană, 
panouri metalice, imitaţie de ţiglă, 
tencuială decorativă, imitaţie de piatră,
schlagmetal auriu, imitaţie de aur,
panouri decorative, imitaţie de cărămidă,
piatră sintetică, imitaţie de diamant,
autocolant, imitaţie de marmură,
talisman din serpentin, imitaţie de jad,
butoi inox acoperit cu cauciuc, imitaţie de butoi din lemn,
folie adezivă, imitaţie de inox,
băutură verde, imitaţie de kiwi,
folie polimerică, imitaţie de geam sablat,

tofu, imitaţie de brînză,  
tableta A-97, imitaţie de iPad,

vibrator gonflabil din latex, imitaţie de penis,

gresie porţelanată, imitaţie de lemn,

tapet de hîrtie, imitaţie calcio-vecchio,

pastă acrilică, imitaţie de bronz
dale beton, imitaţie de piatră (naturală),

gips patinat, imitaţie de bronz,

statuetă Buddha, imitatie de jad,

plastic galben, imitaţie de chihlimbar,

nasturi din răsină, imitaţie de os,
flacără şemineu electric, imitaţie de foc,

gazon plastificat cauciucat, imitaţie de iarbă,

bile paintball cu vopsea, imitaţie de sînge,

sare fără sodiu, imitaţie de sare, 

cavianne cu cerneală de sepie, imitaţie de caviar,

implanturi siliconice, imitaţie de sîni 
lentile cosmetice verzi, imitaţie de iris 
pastă acrilică, imitaţie de hîrtie,
vază din ceramică, imitaţie de lemn ...

Scrisoare deschisă premierului Victor Ponta

Domnule prim-ministru,

Încep prin a preciza că nu sunt membru PDL. La fel cum - probabil - nici toţi cei 7,4 milioane de concetăţeni care au votat "Da" la referendumul de suspendare din vara anului 2012 nu sunt membri ai vreunuia din cele 4 partide din USL.  Ca urmare, vă rog să nu vă grăbiţi a cataloga opiniile mele ca fiind băsiste sau usliste. Nu-mi place să fiu etichetată.

Dacă aş trimite această scrisoare doar pe adresa guvernului, ea va fi citită doar de unul dintre consilierii dumneavoastră. Ţinînd cont de acest aspect, dar şi de interesul public al conţinutului, am decis ca scrisoarea mea să fie una "deschisă".

V-am urmărit cu interes prestaţia de la RTV din seara zilei de 11 ianuarie 2012. Am sperat că veţi aduce lămuri cu privire la "starea bugetară a naţiunii" sau "starea bugetului naţiunii". Nu m-aţi lămurit. În schimb, am aflat cît de jos puteţi să coborîţi în discursul public. Trăind în România de 47 de ani, nu credeam că mai pot fi surprinsă de afirmaţiile unui politician, dar iată că dumneavoastră aţi reuşit să mă surprindeţi. Din păcate, surpriza nu a fost una plăcută.

Pentru a înţelege la ce mă refer, vă reamintesc ceea ce aţi declarat aseară la postul de televiziune amintit:
"Singurul membru al CSM care e politic, care e pdlist şi spune lucrul ăsta e domnul Danileţ.". La întrebarea uneia dintre invitatele din emisiune "a spus (domnul Danileţ - n.a.) că e pdlist?" aţi argumentat sofistic, enunţînd premisa că "era la manifestări cu doamna Macovei, lupta cu USL-ul". Deci, concluzia dumneavoastră de afilere a judecătorului la PDL este adevărată, şi ca atare este justificat a fi enunţată în spaţiul public/mediatic.

În ciuda insistenţei celor prezenţi în emisiune de a vă arăta că, cel puţin din punct de vedere logic, afirmaţiile dumneavoastră sunt false, aţi continuat: "Bine, io i-am văzut poziţiile. Io vă spun sincer că un judecător ... Dar, ...". Si de la acest "dar" încolo a început mirarea şi indignarea mea. Am reascultat aseară de trei ori înregistrarea disponibilă în arhiva RTV, pentru a fi sigură că înţelegerea mea nu e rezultat al unei halucinaţii auditive. Apoi am adormit cu gîndul că voi avea puterea să trec peste lucrurile pe care nu am puterea să le schimb. Am crezut că în dimineaţa zilei următoare voi găsi reacţii jurnalistice ale unor "vectori de opinie". Sau că vă veţi cere public scuze pentru ceea ce aţi afirmat. Nu a fost să fie aşa. Presa noastră manipulată şi manipulantă în aceeaşi măsură a găsit că este mai potrivit să-şi înscrie în agenda zilei atentatul cu bombă din Piatra Neamţ sau despărţirea holiudiană a două vedete autohtone. Ca atare, am hotărît să scriu eu, un mic blogăr, cu un număr nesemnificativ de cititori raportat la audienţa unor televiziuni de ştiri.

Deci, iată spusele dumneavoastră care m-au indignat: "Dar ... într-un fel e mai bine că e în CSM (judecătorul Cristi Danileţ - n.a.). Vă daţi seama dacă încăpeaţi pe mîna domnului Danileţ să vă judece... Păi, Doamne fereşte. Bine că e la CSM. Măcar nu judecă. Vă daţi seama? Să judece viaţa noastră? Să stea la CSM acolo să spună de ce-l iubeşte el pe domnul Băsescu şi pe doamna Macovei".

Nu insist să comentez cu privire la cele citate mai sus. Vreau doar să vă întreb dacă ar fi un gest de normalitate să vă cereţi scuze? Dacă nu consideraţi că scuzele sunt necesare, vă pun o altă întrebare:

În situaţia în care domnul judecător Cristi Danileţ ar fi învestit să judece o cauză în ceea ce mă priveşte, am dreptul să cer revocarea acestuia invocînd argumentele dumneavoastră? 

Cu indignare,
Dana Popescu, o guvernată care speră că nu în această manieră se asigură mult-proclamata "independenţă a justiţiei"

PS: scrisoarea a fost trimisă şi pe adresa drp@gov.ro. Aştept cele 30 de zile pentru un răspuns politicos din partea vreunui consilier.

În data de 31 ianuarie am primit şi răspunsul. Îl puteţi citi mai jos:

Hotărîrea judecătorilor clujeni şi înlăturarea echivocului generos

Magistraţii Judecătoriei Cluj-Napoca au decis în adunarea generală din data de 9 ianuarie că "judecătorul Cristi Vasilică Danileţ şi-a exercitat în mod necorespunzător atribuţiile încredinţate prin alegerea ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

• prin participarea activă la o procedură netransparentă de alegere a conducerii Consiliului în contra celor însuşite în proiectul de candidatură,
• prin lipsa de atitudine publică pentru înlăturarea echivocului generos cu privire la procedura urmată în scopul alegerii conducerii Consiliului, lipsă de atitudine incompatibilă cu structura unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii care apără reputaţia profesională a judecătorilor şi 
• prin poziţiile sale publice exprimate recent care au lăsat unui observator obiectiv impresia implicării cu preponderenţă în alte activităţi decât cele pentru care i-a fost încredinţat mandatul de către judecătorii de la Judecătoria Cluj-Napoca".

Despre "participarea activă la o procedură netransparentă" şi despre "observatorul obiectiv" care are "impresia implicării" am mai scris în postarea de ieri.

Comentez de această dată doar sintagma "înlăturarea echivocului generos". Cum ar suna "ambiguitatea mărinimoasă" sau "imprecizia dezinteresată" sau "generoasa lipsă de claritate"? Dincolo de denotaţii, mă întreb cum ar fi putut judecătorul Cristi Danileţ să înlăture echivocul cu privire la procedură sau să-l facă mai puţin generos. Să nu voteze? Păi ceilalţi colegi ai săi din CSM au făcut-o. Să spună cum a votat? A făcut şi acest lucru, public, chiar dacă nu şi-a semnat votul. Să voteze altfel? Dar decizia exprimată prin vot nu ţine de transparenţă, este o decizie liberă, care nu poate fi inflenţată sau controlată.  

Trec peste faptul că nu înţeleg ce înseamnă "structura unui membru al CSM". Intuiesc că ar fi vorba despre profilul moral al acestui membru. Probabil că este doar un act ratat, o greşeală involuntară, determinată de graba redactării hotărîrii şi de urgenţa comunicării publice cu privire la rezultatul votului. 

În schimb, nu pot trece cu vederea independenţa unor judecători care, cu făţărnicie susţin în spaţiul public independenţa justiţiei dar, sub pretextul unui mandat imperativ şi al principiului transparenţei, controlează libertatea votului.

Notă de final: Pentru ultimele postări, aş putea fi considerată mult prea pedantă. Dar dacă cei în cauză sunt cei chemaţi să interpreteze legea (inclusiv gramatical) şi să redacteze motivarea unei sentinţe date, cred că pretenţiile mele la rigurozitatea conţinutului nu sunt exagerate.