Mica publicitate

Caut ţară. Ofer recompensă. Nu sunt pretenţioasă, vreau o ţară cu o singură dictatură, nu cu două.

Controversatul art.10 din Legea referendumului

Mihai Goţiu a inventariat într-un mod profesionist evoluţia legislativă a formulării art.10 din Legea referendumului. Am făcut şi eu ieri acest demers şi mi-a luat cîteva ore să înţeleg modificarea modificărilor. Din păcate, cred că legile la noi sunt făcute tocmai pentru a te/ne încurca şi, în anevoiosul demers al înţelegerii, să renunţi a mai pricepe spiritul şi litera legii. Legea de adoptare cu modificări a OUG de modificare a OUG care modifică Legea de modificare a OUG şi aşa mai departe ...

Îmi permit a completa postarea lui Mihai Goţiu cu menţiunea că în anul 2007, judecătorul GÁBOR KOZSOKÁR, în opinia sa concurentă afirma “Includerea în textul art.10 a sintagmei „prin derogarea de la art.5 alin.(2)”, inutilă şi fără nici un efect juridic, nu face ca textul respectiv să fie contrar vreunei prevederi constituţionale. Posibilitatea demiterii Preşedintelui României prin votul majorităţii cetăţenilor participanţi la referendum, indiferent cât de infimă ar fi această participare, ar însemna o gravă nesocotire a voinţei cetăţenilor prin al căror vot a fost ales preşedintele”.

În plus, cred că demiterea preşedintelui în condiţii mai defavorabile decât demiterea unui primar (referendumul local este valid dacă participarea la vot este de jumătate plus unu din numărul celor înscrişi în listele electorale) este DISCRIMINATORIE.

Minciunile ctrl V. Ponta

Deciziile date de Curtea Constituţională ieri, 9 iulie 2012 NU au spus că schimbările din Parlament sînt constituţionale. Nici măcar nu a existat o dezbatere a judecătorilor pe acest aspect, deoarece sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Vasile Blaga, precum şi de un număr de 28 de senatori aparţinînd PDL referitoare la neconstituţionalitatea Hotărîrii Senatului nr.24 din 3 iulie 2012 privind revocarea lui Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatul a fost respinsă, ca INADMISIBILĂ. Repet, ca inadmisibilă, nu ca fiind constituţională!!

Acelaşi raţionament este valabil şi pentru sesizarea Robertei Anastase şi cea a lui Traian Băsescu.

Deci Ponta se pregăteşte să meargă la Bruxelles şi Berlin cu minciuni.

Şi nu poate spune că nu ştie ce înseamnă din punct de vedere juridic cuvîntul "INADMISIBILITATE".

Mai mult, ştie că sezizările de neconstituţionalitate formulate vor deveni admisibile după publicarea Deciziei CCR referitoare la neconstituţionalitatea OUG care îi restrîngea drepturile în ceea ce priveşte controlul de constituţionalitate al hotărîrilor Parlamentului. Şi refuză publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial!

Deczia CCR cu privire la Blaga nu se referă la neconstituţionalitate, ci la inadmisibilitate!

La data/ora la care Curtea Constituţională a fost investită să se pronunţe cu privire la sesizarea formulată de Blaga, NU putea decide referitor la hotărîrile date de către Parlament, deoarece atribuţiile sale au fost limitate în această privinţă printr-o OUG.

Dar, această OUG a fost supusă controlului constituţional şi a fost declarată neconstituţională. Sper că guvernul Ponta nu va evita publicarea Deciziei CCR în Monitorul Oficial, aşa cum a făcut cu Decizia referitoare la participarea preşedintelui României la Consilul European, decizie a cărei publicare este tergiversată, deşi Monitorul Oficial lucrează în ultimele săptămîni pînă tîrziu în noapte. După publicare, această decizie de neconstituţionalitate a OUG care restrînge atribuțiile Curții îşi va produce efectele şi, pe cale de consecinţă o nouă solicitare a lui Blaga va putea fi luată în discuţie.

Astfel, bucuria de astăzi a fost în pripă.
Aştept publicarea în Monitorul Oficial. Poate am dreptate :)))

Abrogarea legii referendumului - din păcate, posibilă

Ceea ce mă întristează astăzi, dar nu mă miră este faptul că poporu' (ăia mulţi adică) nu ar protesta dacă parlamentarii ar vota mîine o lege de abrogare a legii referedumului. Sau dacă, în grabă/urgenţă guvernul "ar da" o OUG ... Căci dacă ceva poate fi modificat în parte, poate fi modificat şi în tot.

Lipsa protestului nu ar fi din cauza prostiei sau ignoranţei. Nu, poporu' nu e prost. Înţelege că scopul guvernanţilor este unul generos: acela de a nu-l mai chinui să meargă la vot. Şi, în plus, un referendum în minus ar mai aduce şi ceva bani la buget :).

Urgenţa democratizării Institutului Cultural Român

De alaltăieri, de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 27/2012 îmi repet obsedant o întrebare la care nu reuşesc să aflu răspunsul: care este "urgenţa" recentelor măsuri luate în domeniul cultural? Altfel spus, unde este urgenţa în ceea ce priveşte reorganizarea Institutului Cultural Roman (i ce re) şi trecerea institutului de sub autoritatea Preşedintelui României, indiferent care ar fi numele acestuia, sub control parlamentar, mai precis, sub autoritatea Senatului. 

De ce era urgent ca Presedintele României să nu mai fie preşedinte de onoare al ICR, aşa cum era prevăzut print-o lege din 2003 ? Pentru că astăzi pe preşedinte îl cheamă Băsescu? Pentru că vrem să-i diminuam lui Băsescu atribuţiile şi, neputând face asta printr-o modificare în regim de urgenţă a Constituţiei, apelăm la ordonanţe guvernamentale şi decizii parlamentare urgente, dar fără valoare juridică? Sau poate pentru că, în urmă cu ceva vreme, a fost promovat un ponei roz de către un institut al cărui preşedinte de onoare era Traian Băsescu?

Oare viitorul preşedinte, indiferent dacă acesta va fi Crin Antonescu sau altcineva va fi mulţumit de această decizie sau va ruga viitorul premier să ia de urgentă o nouă decizie prin care, tot în numele unei urgente transparenţe şi democratizări să-i redea autoritatea pierdută de către inamicul Băsescu? 

În căutarea răspunsurilor la cele de mai sus, am găsit un răspuns, exprimat retoric sub forma unei întrebări: "Politicienii  aflaţi astăzi la putere nu ştiu că Traian Băsescu nu este o instituţie?"

Constituţie "conjuncturală"

Avem o constituţie făcută în context şi interpretată în context. Interpretările constituţionale se fac într-un anumit sens de către majoritatea sau minoritatea aflată la putere. Opoziţia, fie aceasta minoritară sau majoritară, interpretează pe dos, căci interesele ei sunt în contradicţie cu cele ale puterii, iar interesele naţionale nu contează decît cel mult ca element în jurul căruia se poate construi, din patru în patru ani, un mesaj electoral.

Dacă e Ion Iliescu preşedinte, constituţia defineşte România ca o republică semiprezidenţială.

Dacă este Traian Basescu preşedinte, constituţia făcută în perioada iliesciană este contestată de foştii beneficiari, ajunşi din nou la putere. România este pentru urmaşii lui Iliescu o republică "semiparlementară". Pentru că "semiparlamentar" este mai uşor de deviat înspre "parlamentar", chiar dacă litera şi spiritul constituţiei nu îngăduie aceasta.

Şi dacă traducem în engleză "republică semiprezidenţială" în "parlamentary republic", ne este mai uşor să explicăm de ce preşedintele României nu ar trebui să participe la întâlnirile Consiliului European, alături de şefii guvernelor unor republici parlamentare şi de preşedintele unei republici franceze semiprezidenţiale :).

Sunt convinsă că o republică parlamentară este mai adecvată vremurilor, mai eficientă. Dar pentru acest lucru, un prim pas este acela de schimbare a constituţiei şi nu acela de trimitere a primului ministru la reuniunile Consiliului European prin votul unui parlament în care, conjunctural, USL are astăzi majoritatea.

Colegiul Naţional de Administraţie şi rectorul său

C.N.A. (Colegiul Naţional de Administraţie) este o instituţie de tip şcoală care "are rolul de a asigura cadrul instituţional la nivel naţional şi strategic pentru pregătirea în domeniul administraţiei publice". Instituţia organizează cursuri de formare profesională continuă pentru lucrătorii din administraţia publică, fie aceştia funcţionari publici sau persoane angajate în baza unui contract de muncă.

Rectorul acestui colegiu, aşa cum apare pe site, este prof. lector av. Prodan. Prenumele acestui domn Prodan nu este menţionat. Aş fi curioasă să ştiu dacă este vorba de Ioan Grigore Prodan, preşedintele FSUATR (Federaţia Secretarilor Unităţilor Administrativ - Teritoriale din România) sau despre Ioan Grigore Prodan, Şeful Poliţiei Animalelor şi comisar general al organizaţiei Comisariatul pentru Societatea Civilă :))?. Altfel spus, este aceeaşi persoană care, în urma cu cîţiva ani, şi-a schimbat prenumele în Emilian motivînd acest demers astfel: "Mi-am schimbat numele (prenumele - n.a) întrucât am fost numit cavaler al ordinului de Malta. Existau confuzii cu numele meu în cadrul Ordinului Suveran al Sf. Ioan al Ierusalimului şi am vrut să le elimin.''? 

Mă ajută cineva?

Celui care mă ajută îi ofer ca premiu o poveste despre Colegiul Naţional de Administraţie :).

A căzut guvernul!

Dacă echipa naţională ar fi cîştigat un meci de fotbal într-un campionat, lumea ar fi ieşit în stradă. S-ar fi adunat în Piaţă. Soferii ar fi claxonat a bucurie, steagurile ar fi fost scoase de la naftalină şi ar fi fluturat peste statuia caragieleană (escă). Mă aşteptam ca şi la mult-dorita, mult-rîvnita cădere a guvernului MRU să se adune lumea, să se bucure de victorie. Adică să iasă în stradă, să cânte, să danseze ... N-a fost aşa.

Poate lumea aşteaptă finala ... prezidenţială. 

 

Fereşte-te de el

Nu răspunde prostului. Nu-i da explicaţii. Dacă un cîine te latră şi tu nu poţi să-l latri, îi explici ceva?
Nu lupta cu prostul. Nu-i da pietre. Mai bine fugi.

Cum m-am lăsat de televiziune

N-a fost uşor să rezist ispitei. Mai ales că am trei televizoare în casă.

În primul rînd, am renunţat la tolcşouri. Într-o seară am făcut un test de memorie. Am încercat să-mi amintesc ce a zis Hurezeanu despre Băsescu în urmă cu un an. Sau ce a zis Turcescu sau Dragotescu sau Dinescu sau Dumitrescu sau Stănescu sau CTPopescu sau alt Escu. Nimic (re)memorabil! Un alt test pe care nu l-am trecut a fost acela de a găsi în sertarele mnezice numele primilor doi primari ai capitalei. Cu unul dintre nume, Halaicu, m-a ajutat un prieten, iar celălalt nume am renunţat a-l mai căuta. La ce mi-ar mai folosi acum să ştiu acest nume?

În etapa următoare am renunţat la divertismentul televizat. Am decis să nu-i mai las pe alţii să decidă cu ce să mă entărteimănteze. Chiar dacă făceau acest lucru cu mult lov. Am descoperit că rîsul în faţa ecranului la vorbele celor din spatele ecranului este ca un trandafir de plastic parfumat sau ca un parchet laminat cu imitaţie de stejar. Momentul comic televizat pregătit cu trudă în laborator nu dăunează în mod direct sănătăţii, dar, în măsura în care atrofiază organul de simţ al realităţii, este la fel de nociv ca e-urile. Deci, de dragul unei gîndiri ecologice, am spus nu. Adică of.

Într-o ultimă etapă am renunţat la ştiri. Şi dacă nu ştiu că a avut loc un cutremur pe care nu l-am simţit, ce se întîmplă? Dacă nu stiu cîţi au fost omorîţi, condamnaţi, anchetaţi, violaţi care sunt prejudiciile? Dacă nu ştiu care este primarul din Arad sau din Craiova, dacă nu aflu prima ce a spus cine a spus cînd a spus cui a spus care sunt consecinţele nefaste? Oricum lucrurile considerate importante de către cei mulţi le voi afla fără efort şi fără să-mi doresc, în scurt timp, pentru că majoritatea va vorbi despre ele.

În sprijinul demersului de a mă lăsa de televiziune au venit cîteva situaţii favorabile care mi-au arătat diferenţa semnificativă între prezentarea televizată a evenimentului şi realitatea acestuia. Uneori nevinovată, alteori - cel mai adesea - manipulatorie.

Cu toate acestea, în unele nopţi aleg să fiu spectator al emisiunilor lui DD. Pentru că moderatorul, invitaţii, expeditorii sms-urilor sau teleintervenienţii sunt cît se poate de reali. Aparţin României reale, o Românie de care mă feresc din ce în ce mai mult atunci cînd ies pe stradă. O Românie reală pe care aş prefera să o văd doar la televizor, ca divertisment.