Avem o constituţie făcută în context şi interpretată în context. Interpretările constituţionale se fac într-un anumit sens de către majoritatea sau minoritatea aflată la putere. Opoziţia, fie aceasta minoritară sau majoritară, interpretează pe dos, căci interesele ei sunt în contradicţie cu cele ale puterii, iar interesele naţionale nu contează decît cel mult ca element în jurul căruia se poate construi, din patru în patru ani, un mesaj electoral.
Dacă e Ion Iliescu preşedinte, constituţia defineşte România ca o republică semiprezidenţială.
Dacă este Traian Basescu preşedinte, constituţia făcută în perioada iliesciană este contestată de foştii beneficiari, ajunşi din nou la putere. România este pentru urmaşii lui Iliescu o republică "semiparlementară". Pentru că "semiparlamentar" este mai uşor de deviat înspre "parlamentar", chiar dacă litera şi spiritul constituţiei nu îngăduie aceasta.
Şi dacă traducem în engleză "republică semiprezidenţială" în "parlamentary republic", ne este mai uşor să explicăm de ce preşedintele României nu ar trebui să participe la întâlnirile Consiliului European, alături de şefii guvernelor unor republici parlamentare şi de preşedintele unei republici franceze semiprezidenţiale :).
Sunt convinsă că o republică parlamentară este mai adecvată vremurilor, mai eficientă. Dar pentru acest lucru, un prim pas este acela de schimbare a constituţiei şi nu acela de trimitere a primului ministru la reuniunile Consiliului European prin votul unui parlament în care, conjunctural, USL are astăzi majoritatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu